De câțiva ani buni, în luna mai, reflectez asupra unui minunat eveniment artistic, Concursul de interpretare instrumentală și arte vizuale de la Sighet, încercând să răspund unei insistente întrebări: care este alchimia care conferă farmecul acestei manifestări și, în mod particular, longevitatea sa, atâta timp cât cele mai multe competiții de acest fel și-au pierdut entuziasmul în mult mai scurt timp? Cu un an în urmă, invitam pe toți cei care au fost acolo să se implice, să cunoască organizatorii și să împărtășească emoțiile micilor concurenți. Acum voi merge mai departe cu răspunsurile. Misterul care ne atrage, an de an, la Sighet are mai multe coordonate. În primul rând, farmecul aparte al locului, mai curat și aflat mai aproape de natură decât oricare dintre marile aglomerări urbane, precum și oamenii locului, sinceri și încă feriți de lipsa de comunicare de care se fac vinovate efemerele mijloace IT care simulează socializarea. Mai apoi, înțelepciunea și bunul simț al organizatorilor, care au imaginat și construit un concurs generos, în care contează partea bună a fiecărui concurent, și nu micile scăpări sau greșeli, mizând pe motivarea participanților și pe ideea bunelor practici. Nu putem trece cu vederea nici empatia celor chemați să jurizeze și să aprecieze evoluțiile artistice ale concurenților, numărul acestora depășind, pe parcursul anilor, cifra 70! De asemenea, multiculturalitatea prilejuită atât de localnici cât și de participanții din străinătate, o atitudine nu numai corectă, cât și sensibilă, deschisă și necesară, care face concursul mai atractiv. Nu este o surpriză, în aceste condiții, că mulți dintre laureații competiției și-au urmat chemarea și talentul, devenind artiști de mare valoare. Cu doar două săptămâni în urmă am asistat la recitalul de absolvire al pianistului Cadmiel Boțac, care a dedicat una dintre piesele interpretate, Fantaisie impromptu op. 66 de Chopin, regretatei sale profesoare Monica Chifor, cu care a învățat cândva această lucrare. Să menționăm faptul că pianistul originar din Sighet a fost apreciat de către reputatul Denis Matsuev și invitat să susțină un recital la reședința acestuia! Și acesta este doar un exemplu, deloc singular. Mulți dintre studenții mei au observat, studiind diploma obținută cu ani în urmă la Sighet, că ne-am întâlnit și cu acest prilej. Doar anii au trecut…
Se conturează, așadar, o schimbare de generații. Cei vechi, între care mă număr și eu, rămân cu nostalgiile, cei noi, cu uriașa responsabilitate a păstrării și, de ce nu, a înnoirii concursului de la Sighet. Le dorim să creadă în misiunea lor, iar concurenților din ediția 2019 le dorim mult, mult succes!
Prof. univ. dr. Gabriel Banciu
Academia de Muzică „Gh. Dima” Cluj-Napoca